Asa-i frumoz

Scriu direct pe blogul celalalt, adica pe moara lu bunicu.

Teodosie, cum spuneam

Ieri am avut o zi cam stranie, culminata cu vederea unui cetatean cam busit de-o masina, stind calm si lesinat pe trotuar. Dupa cantitatea de singe din jurul lui nu parea a fi mort, decit daca avea hemoragie interna, nu-i asa ca dau cam multe detalii?
Dupa asta am constatat ca iar am tras chibritul cel mai scurt, urmeaza consecintele, ma mai gindesc; pina atunci, am de scris despre Teodosie, ca am zis ca asa si pe dincolo.

Cred ca are doua calitati mari cartea asta, una ar fi ca este scrisa intr-un ritm in mare parte alert, lucrurile se intimpla de la prima pina la ultima pagina, se rastoarna situatii, personajele scapa nevatamate din scenarii imposibile, mai apar mari monstruleti repusi in drepturi printr-o inversare de planuri, e plina de aventuri ce sa mai…

A doua calitate ar fi ca e scrisa cu umor, cel putin combinatiile de animale sint hazlii foc, de exemplu ultima faza la care am (mai) ris a fost asa: minotaurul si bufnita erau la ocna, care era pazita de niste furnici. Dupa cum stim, minotaurul si bufnita se iubeau. Bun si ea tocmai atipise, el se hotarise sa-i dea in cap furnicii paznic, sa incerce sa se lupte, dupa care, daca esueaza, sa o omoare pe bufnita si sa se sinucida si el spectaculos si dramatic. Bun si ia el tirnacopul si da sa se repeada la furnica, Bufnita tocmai avea un cosmar. Se trezeste si vede furnica pe jos (lesinata de frica) si pe minotaur cu tirnacopul in mina si se repede la furnica, ii ia capul in miini si incepe sa urle ca de ce i l-a omorit pe dragul de Iorgos! Minotaurul se gelozeaza instant si zice:

- Nu l-am omorit, cucoana. Ce atita scandal pentru un gardian? Ce daca-l omoram? Nu era nici o paguba. Dar nu l-am omorit. Aaa, zise Minotaurul si intra in faza de autocombustie, daca tot crezi ca ti l-am omorit, stai putin, ti-l omor acuma, cu tirnacopul. Stai sa iau tirnacopul si pe amindoi va linistesc, si pe tine, si pe Iorgos al tau.

Pina la urma bufnita disperata zice ca Iorgos e de fapt frate-su haha si minotaurul nu prea pricepe cum putea fi o bufnita sora cu o furnica, dar aveau alte griji.

Alta faza ingenioasa a fost ca la un moment dat era atit de tensionata situatia, incit actiunea se intrerupe si apare o scrisoare a autorului catre editura, in care cere sa-l mai lase trei saptamini ca sa vada cum rezolva problema, ca e cam in impas cu romanul si cauta acum o rezolvare (si un deznodamint, zicem noi). Ceea ce a fost fain.

S-ar putea face un film dupa carte, adica na, se vede ideea de la care s-a pornit, sau cel putin eu asa o vad, si ar putea fi in felul asta un film de desene animate destul de pentru copii, ori cartea nu e, asta vine de printre rinduri.
Este o carte destul de usoara, nu pune probleme de constiinta si de mare traire spirituala interioara si exterioara, mi-a prins bine, destinde fara sa fie de doi lei, asa ca a fost o pauza bine venita pentru mine, care l-am lasat pe Marcel de vreo cinzeci de pagini uitindu-se la rochia lu madam Guermantes…

Tac pina miercuri.

Efectele politicului asupra populatiei rurale

Medicul meu personal care imi da calmante puternice pe sub mina mi-a recomandat in nenumarate rinduri sa stau cuminte si sa evit uitatul la meciurile de fotbal, apoi la meciurile de tenis, dupa aia la patinajul artistic si in final mi-a interzis vizionarea oricarei competitii in afara de cea de biliard ( la care am zis ca mor daca nu ma uit si care a crezut ca n-o sa-mi cauzeze manifestari violente soldate cu tipete si combinatii de cuvinte licentioase care nu fac cinste unei doamne o nu). Punctul culminant a fost asta-vara, cititorii mai vechi stiu si cunosc cum am reactionat in finala Campionatului mondial de fotbal, cind mai aveam foarte putin si ieseam in mijlocul Dablinului sa fac super scandal ca l-au eliminat pe Zidane si eventual sa cer capul lui Ronaldo pe tava la cina.

Trecind la politica acum, ca aici voiam sa ajung, normal, reactiile mele seamana leit cu cele de la vizionarea meciurilor, eu manifestindu-ma la fel de isteric si cu acelasi limbaj de mahala cu care-am fost obisnuita de mica si anume: a[text cenzurat] e[text cenzurat] i[text cenzurat] da!
In 2004 pe mine m-a lovit politica, fortata sa-i ascult parerile lui DD care se tranformase peste noapte in Iocan, am zis stai stai sa vad eu cu ochii mei. Si-am luat la citit ziare si la dat cu parerea marea experta ce ma aflam. Primele victime au fost bietii mei parinti, care au fost sunati si avertizati ca daca nu-l voteaza pe Basescu, eu fiica lor ii reneg! Ei au zis mda mda.

Intr-o zi dupa primul tur primeste mama mea un telefon de la fata ei. Mama statea in mijlocul mosiei admirind frunzele copacilor din zare (ca asa e ea melancolica si poetica la “ruginirea padurilor”), a luat celularul de pe masa, s-a dus unde avea semnal mai bun si mai bun si m-a ascultat.
Dupa 10 minute, a urlat: daca ti-am spus ca-l votez pe Basescu, il votez draga! Cumnata-su era in gradina si a auzit, a holbat ochii la mama, a dat cu sapa-n pamint de nervi, a injurat ceva cu dumnezeu, cu rude decedate, necuratul, a luat la bataie vaca porcul si ciinele, a iesit nevasta, au intrat amindoi inapoi in casa si s-au consultat, dupa care au iesit afara si-a luat-o pe mama la intrebari. Tata a aparut ca din senin si s-a pornit meci, toti patru fiind cu creierele spalate cu diverse marci de detergenti, de stinga sau de centru sau de dreapta.

S-a lasat cu invective care nu mai aveau nimic de-a face cu alegerile, fiind dezgropate animozitati de pe vremea colectivizarii si-ale papusilor lor, ce-au avut de impartit. Sora-sa maica-mi s-a enervat atit de tare, ca a deschis succesiune de mostenire, cu atit mai mult cu cit mama, diplomata foc, s-a dus dupa rezultatul surpriza al alegerilor si i-a urlat sfidator ca iaca a iesit cine-a zis copchilu’ meu, dupa care cred ca a luat-o la goana mare.

Azi mama are de dus la Tribunal cu succesiunea aia, ma gindesc cu groaza ce-o sa fie, mai ales ca de ieri, parinta mea, ambalata din nou de mine care ma fibrilam ca nu mergea nici un site ca lumea in Romania, este iarasi in formatie de lupta.
Presimt ca va fi o repriza memorabila.

Femina exclusiv

Inainte sa zic ce am de zis, zic asa:

Petronela 84 are cont pe prieteni.bascalie.ro si acolo unde scrie ea despre ea, care eu nu cred nici moarta ca ea e o ea, dar sa trecem peste, la pagina personala este trecut supriza suzi-suzi.blogspot.com. Este ca-i nasol? Este.
Cu ocazia asta am aflat ca Petro e din Zalau si cum habar n-aveam unde e Zalaul pe harta, l-am cautat si l-am gasit, de aia-i bine sa mai afli una alta.

Pentru doamnele si domnisoarele ce cu gratie se invirt in sferele atit de elevate denumite generic aici scrie suzi, va comunic ca in ultimele… pauza sa le numar, 4 zile, am slabit gramajul impresionant de 785 graaame conform ultimelor masuratori a caror logica interioara mi-e greu s-o explic, dar presupunea o regula simpla de 3 pe care eu am complicat-o si-a iesit deci 785.
Prin exercitii fizice si nemincat vine asta, si anume se ia un maldar de aprox 2.5 chilograme hirtii se ridica deasupra capului si se arunca cu putere in sus spre in fata!
Asta antreneaza muschii bratelor, cu cit este mai puternica miscarea deci aruncarea, cu atit va fi mai eficient exercitiul urmator, pentru ca, sa ma explic, daca le arunci cu putere, hirtiile se imprastie pe-o suprafata foarte mare, deci cind vom trece la partea a doua a gimnasticii, mersul piticului intru adunarea hirtiilor, exercitiul va avea dificultate sporita.
Programul se poate repeta de cite ori simtiti nevoia pina va calmati sau obositi.

Dupa aceasta eu prefer sa beau apa, caci nu are decit o calorie si beau pina imi pocneste burta, deci clar nu mai intra mincare deci clar economisesc caloriile.

* Cum motive de enervare apar mereu si iata, gratie unor imbecili care se joaca cu patriotismul meu, eu pot sa mai slabesc citeva grame.

Capitolul doi din aceasta frumoasa insemnare se refera la feaşăn, caci sint feaşănistă, am vazut o moda tulburatoare in urbea aceasta minunata ce-o numim Dablin, vine un frumos pardesiu (dar exista si varianta ploveras pe acelasi principiu, urmariti-ma cu atentie), se incheie la un rind, pina in git, cu nasturei na bun si guleras. Pe pept are pept si sub pept imediat incep incretituri marunte sau mai mari, in functie de gusturi, ca hainele la gravidoase, sa stea deci bufant. Pardesiul e scurtut, deasupra genunchilor clar si pabaaam are mineci scurte! Sau ma rog, pina la coate, dar am vazut si cu mineca scurta!
Am observat citeva fete sa-i spun asa, cu asemenea chestiuni, de sub pardesiu le rasarea doua mînuţe imbracate cu ploverase groase, ca iarna bate vintul totusi, si in picioare aveau egari trei sferturi (am zis eu pina acuma ca egarii fac furori in Dablin?) si aia, si pantofiori aurii, mai bine de-atita eu cred ca nu se poate.

Incep sa ma simt batrina si bolnava la cap, dar mi se pare hilar si totusi hainele astea se vind ca piinea calda!

Povesti

In aceste vremuri atit de tulburi pentru domnia mea si in isteria ce m-a cuprins cind am vazut sarurile ce mi s-au administrat crezindu-se ca sint lesinata, ca sa zic eu asa, sint cam aeriana, din doua motive: citesc o poveste si ma screm intens sa scriu una pentru domnisoara curtezana.

Povestea de-o scriu eu o s-o bag aici intru adormirea copiilor cind o sa fie gata, foarte curind, ca vineri e termen si chiar daca-mi explodeaza neuronii, musai trebuie sa se intimple, daca nu, n-o sa se intimple si gata, dar pina vineri la prinz o sa fiu concentrata! Sau poate mai devreme ca m-a lovit deja primul val de inspiratie...

Pina atunci nu pot sa-mi tin entuziasmul sub basma, ca dau pe-afara daca nu scriu ce bine e sa citesti povesti hihih.

Mda deci cind am primit eu pachet de la mama acum vreo luna, care trebuia sa-mi trimita urgent biseptol si propolis, caci organismul o ceruse in iarna, dar pachetul a venit si el cind a putut, mi-a zis ce sa-ti mai trimit, pai... crema de galbeneeele, am zis ca sint regina gradinilor si scarpin niste trandafiri de am cratere in miinile-mi delicate, din proprie initiativa mi-a trimis plicuri cu bors cnor, nu stiu ce prosopel cu iepurasi de pasti, care n-a vazut lumina zilei, si doua carti. Dintre cele comandate de mine la Polirom si cele cumparate cu Cotidianul, eu am ales Tache si Teodosie cel Mic.

Cititorii care stie si cunoaste vor zimbi acum exclamind un aaaa! Pentru ca ei stiu si cunosc despre ce se spune in Teodosie. Ei,!ce-am zis eu cind am zis ca-mi doresc carti fantastice!? Am zis ca-mi doresc carti fantastice, logic. Haha, sa ma adun sa ma adun, sint cam exaltata.

Teodosie este print mostenitor al regatului, print regent, caci este inca prunc, il are drept tutore pe Pisicîine (cavaler cu sabiuta, foarte curajos si inteligent), care se ocupa de educatia lui, impreuna cu fantoma Otilia (cu care se si iubea de altfel).
In regat se hotaraste Otto de la Nord sa puna mina pe intregul tinut, compus din: teritoriul semiautonom al furnicilor vinete, provincia furnicilor verzi, Lacul Rece peste care domneste Somnul Oliviu (labil psihic), valea căpercilor (in care era bufnita Kaliope- cultivatoare de căp(suni) si minotaurul Samoil - cultivator de (ciu)perci).

Otto face alianta cu Somnul Oliviu sa puna mina pe tinuturile furnicilor, planuiesc sa il rapeasca pe Teodosie si sa-l forteze sa abdice, sa-l elimine pe Pisicîine si sa-i omoare pe Kaliope si Samoil - care Kaliope si Samoil erau prieteni ai Pisicîinelui si ar putea fi aliati daca nu s-ar fi indragostit nebuneste unul de altul taman in focul actiunii si n-ar fi plecat in statiune, de unde aflam ca bufnita e insarcinata!

Nu zic ce se intimpla exact exact, desi fierb, dar ma tine cu sufletul la gura cartea asta, Cei Trei Muschetari sint mici copii pe linga Teodosie, voi reveni cu ample amanunte.

Mo(n)stra deci:

Se pregatea asaltul furnicilor asupra Capitalei, sub conducerea lui Otto. In fragmentul de mai jos, Somnul Oliviu este la Filiasi, la furnicile verzi, pentru o parada militara (cu furnici deci!) la care asista inainte de-a taia o panglica.

“- … Invit pe Inaltimile voastre sa admirati pina atunci o defilare a trupelor noastre, urmate de un moment coregrafic. (spune Guvernatorul furnicilor catre Somn)
Soldatii isi facura marsaluind aparitia in stinga esplanadei. De-a lungul tribunelor se raspindira sarind in aer cu miinile impreunate la piept mai multe furnici despletite. In timp ce soldatii, in costumele lor de parada, dadeau onorul, furnicile despletite se tavaleau prin praf cu miscari sincrone de balet si ridicau miinile la cer. Somnul privi la inceput consternat, apoi caldura, amestecata cu vederea culorilor vii ale uniformelor, ii adusera un val de sfirseala pe git.
- Sint, explica Guvernatorul, mame care isi pling copiii deoarece pleaca miine la razboi. Insa ei, adevarati soldati, nu se gindesc decit la glorie. Mamele implora indurerate cerul si se roaga pentru victorie.
- Acesti soldati pleaca miine cu Otto in campanie? Articula Somnul cu greu, verde de greata.
- Da, milord. Acestia si altii ca ei.
- Imbracati asa?
*** (cu o pagina in urma, uniforma e descrisa asa: pantaloni visinii cu vipusca galbena, scurta verde imblanita cu nasturi, cu ciucuri mov pe tiv, cu despicaturi de sub care rasareau pene oranj)

- Nu, aceasta este uniforma de parada.
- Pacat, spuse Somnul Protector. Imbracati asa puteau cistiga orice batalie.
Guvernatorul se inclina, desi nu-si dadea seama in ce masura vorbele pestelui trebuie luate ca un compliment sau dimpotriva.
- Sa piara din fata mea. Mi-e rau, striga Somnul si cazu pe spate cu acvariu cu tot."

Am crezut ca mi se face rau de ris in autobuz cind am citit despre parada asta a furnicilor despletite si despre uniforma aia, parca si vad niste furnici timpite cu scurta verde imblanita din care ies pene oranj!

Ma duc sa fac ce fac de cind tot zic ca fac si nu mai fac da acuma fac si cind zic ca fac, fac!

Socrii spun lucruri trasnite

Stiu ca sint citeodata cam scirba, dar sint si provocata si am si material.

Stind eu aseara cu DD la cina, eu intr-un capat sorbindu-mi ceaiul calmant, plina de-o mare pace, el intr-un capat mincind o varza cu carne cam fara carne, DD m-a intrebat, cum ma intreaba de obicei, ce sint gindaceii/musculitele care plutesc in zeama si eu ca de obicei i-am raspuns cimbru.
Dupa care eu am trecut la represalii si-am zis parintii tai iar spun timpenii.
Si cu asta firicelul ratiunii se rupe si DD incepe sa loveasca rar si apasat cu dosul palmei in blatul mesei facind sa tresalte farfuriile, eu ma uit nevinovat in ceai si astept sa zica el ce-aaau mai facut de data aaasta?!

Si am dreptate.
In primul rind m-au intrebat aproape toti membrii familiei de adoptie, pe 1 decembrie (ziua nationala a Romaniei, da?) daca avem liber!
In al doilea rind, soacra-mea frecvent ma trimite la farmacie sa cumpar algocalmin si clorocalcin si se mira foarte tare, este de neconceput ca in farmacii la noi sa nu se gaseasca asemenea medicamente, atita timp cit farmaciile romanesti mustesc de clorocalcin, trebuie sa fie reaua mea vointa.

Ieri ma suna socru-miu, iar, i se facuse-un dor de mine, m-a prins vulnerabila, fiind cu hrana in gura si mi-a zis asa: dormi?
Asta cu dormitul vine ca noi, cind n-avem chef sa vorbim cu parintii si parintii suna pe unul de telefoane, cel care raspunde e victima si are datoria de onoare sa spuna ca celalalt doarme. Asa ca noi dormim foarte mult si la niste ore dubioase. Mai ales eu.

Raspunsul meu a fost un nu, cumva cu parere de rau, el a profitat de slabiciunea mea si mi-a pus in brate doua sarcini, ca socru-miu are darul sarcinilor, din pricina subalternilor pe care ii tot insarcineaza.

Una este urmatoarea, cauta-mi si mie furnizori de PAL si PFL du-te imbriliga-i si zi-le sa-mi deie mie fix asta, ca si cum eu ii am pe producatorii de materiale mobiliale la degetul mic si pff ma duc le dau usa de perete si zic sa-i trimiteti lu socru-miu zece camioane va rog si mai repede.

Si a doua du-te si cauta un notaaar notar da? si fa-mi o procura ca blabla (aici vine secret de familie) imputernicesc pe M sa “actioneze in numele meu cum crede EL de CUVIINTA”. In afara de faptul ca exprimarea e de acu 100 de ani, eu i-am spus ca nu ma incred in cuviinta lui M si nu doresc sa-i dau procura si nu stiu cum se zice in engleza la notar ca sa caut birou, asa ca o sa-i fac o procura de scrisul meu si-o sa pun degetul cu amprenta ca-l imputernicesc pe M sa faca aia si aia, NU cum crede EL de cuviinta, ci cum cred EU de cuviinta!
Si mi-a trintit telefonul in nas.

Si se mai mira ca dorm aproape non stop!

Pai sa vedem

Dupa campania ce-a avut loc ieri, nu stiu cine a avut dreptate, ca nu mai stiu de la ce m-am luat.

Din cam... sa zic 70 de vizitatori revenitori pe ziua de ieri, avem cu comentarii, deci cu un oarecare interes fata de mersul intern al blogului, urmatorii, in ordinea aparitiei: Liviu, Muntealb, Alegzandra (de fapt prima, dar pe mute), Ionut, Tuvia, Painkiller, Smilla, Vio, Poesis, Zerlector, Rozelle (! este deci dada!), Gramo, Believera, Sara, Adrian Ciubotaru

Va sa zica 15 persoane care au avut ceva de zis, pro sau contra

Rezulta mmm nu stiu sa fac procente:) un 17-18% din total?

Toti au zis ca nu-i intereseaza unde se duce Suzi, important e sa respire

5 au zis ca nu le convine designul

Restul au venit, au vazut si-au plecat, deci nu-i intereseaza si probabil, zic eu, mare parte vor veni si dincolo, ramine de vazut

In urma acestei aventuri atiiit de hm palpitante pentru persoana mea, am luat deciziile ce urmeaza:

Blogul o sa se mute, dar nu subit

O sa fie alb cu scris mare si design cit mai discret

Pentru sanatatea lui Liviu o sa fie blogroll:)

O vreme vor fi aceleasi posturi in ambele locuri, voi anunta cind m-am produs doar acolo in exclusivitate

Asadar asta e, sa revin la oilele mele:)

Apel umanitar

Dragi cititori (fideli, infideli, activi si pasivi),

Suzi isi doreste sa mute blogul actual aici, din motive inca neelucidate, care au plecat de la o idee pe care dinsa a uitat-o intre timp.

Va rugam, aruncati o privire si faceti-va timp sa scrieti daca aveti ceva impotriva mutarii sau nu, daca v-ar deranja sa o vizitati dincolo sau nu si ce probleme mai aveti in genere....

Voi tine cont de parerile dvs. si va multumesc pentru efort.

(Sper ca am scris bine).

Hm

Ce altii nu pot cu forta, eu desfac cu un simplu gest. Si multi n-ar avea nici o putere, de n-as fi eu, prietenul la indemina.

Doresc cunostinta in vederea prieteniei

De cind am avut troianul apocaliptic, am stat mult si m-am gindit si mai mult, si n-am mai intrat pe mailul de la yahoo, de frica, normal, sa nu-mi tremure mina si dau click pe vreo scrisorica din aia…

Am facut un calcul rapid si mi-a iesit ca pe contul ala primesc catralioane de spamuri, numa si numa periculoase de la toot felul de nume bizare, lucru care se intimpla foarte rar pe celelalte 284 de conturi de mail pe care le posed. Am mers pe firicelul constiintei mele si mi s-a revelat de ce ma coplesesc ofertele de suflete pereche si vacante de neuitat!

Eu si prietenul meu C. ne plictiseam intr-o zi virtuala, afara ploua si eu imi plingeam de mila, el la un moment dat a devenit cam absent, lucru de care m-am ingrijorat, caci nu mi s-a mai intimplat de mult sa adorm pe cineva in direct (sa povestesc oare cum am adormit-o pe Vio la telefon??) si incep sa scriu alo alo unde esti de ce taci nu tacea alo bre vino-napoi!
Si C. zice taci oleaca! Am gasit un site cu gagici matrimoniale si ma uit la ele! Daaa-mi si miaaa! Na si tia, si-mi da linkul, ah, nu mergea fara cont! Zic, ti-ai facut cont? Normal! Fa-mi si mie unul! Bun, ah si-am vazut, a meritat.

Dupa aia, eu m-am plictisit de cautat fete, si-am cautat baieti! Pampam si cum ma hlizeam eu de una singura la frumoasele poze si caracterizari, doamne, sa-mi stea inima, rasare poza lu vecinu meu de la Iasi, O.! Vaaai mi-a schimbat ziua, mi-a minunatit-o ca sa zic asa, vecinu meeeu era la fel de frumos cum il stiam, si poza era facuta in sufragerie, unde am vazut ca inca mai are calciu galben lamiie pe pereti. In poza apareau cele doua fotolii cu masuta fantezie intre ele, cu mileu si vaza, el sedea pe un brat al unui fotoliu, picior peste picior, imbracat cu sacoul lui visiniu de i-l stiu de cind i-a facut taica-su la croitor unul cu pantaloni cu tot pentru banchetul din clasa a doispea, cu o mina sprijinita feminin pe genunchi, zimbind sagalnic la obiectiv, si la mine, in spatele lui observindu-se tabloul cu peisaj montan cu cascada involburata care cade in spume spre rama groasa aurie, cum se poarta la casele mari!

Insant am pus mina pe telefon sa-i spun lu mama, maaamaaa O. e la matrimoniale! Eiii nu mai spuuune!
Cu greu m-am abtinut sa-i dau un mail lui O. sa-l invit in fata la alimentara intru recunoastere si o plimbare la bulevard, ca-n poza parea asaaa elegant si inteligent, ca m-a cucerit. Si daca se poate, sa nu mai cinte ca un fraier in baie la doispe noaptea, ca-i trezeste pe ai mei. Si mai e si afon.